Pierre Bourdieu
Regulile artei. Geneza si structura cimpului literar
Traducere de Bogdan Ghiu si Toader Saulea, Editura Univers, Bucuresti, 1999,
479 p., f.p.
Sinuos si substantial, discursul sociologic al lui Pierre Bourdieu are o miza impresionanta: dezautonomizarea modernitatii estetico-literare. Radicalitatea frisonanta a demersului teoretic pare sa se nutreasca din frustrarea metodologica datorata statutului de outsider al sociologiei, fata de fenomenul literar si estetic. Asimilat aproape agresiv de catre sociolog, acest complex ofera posibilitatea reparatorie a unui discurs eminamente deconstructiv. Regulile artei ofera spectaculos un traseu analitic de dezvrajire si de demistificare a totalei interioritati si autonomii a esteticii pure. Insinuatoare si subversiva, deconstructia sociologica practicata de catre Bourdieu se legitimizeaza si se naturalizeaza ca metoda prin identificarea spatiului de analiza sociala chiar in interiorul textului literar, acolo unde prejudecata colectiva nu-i acorda nici un credit. Investirea lui Flaubert insusi ca sociolog ce-si analizeaza si-si demonstreaza propriul text ca imagine in filigran a structurilor sociale ii ofera lui Bourdieu instrumentarul exteriorizarii operei literare, drum posibil catre determinarea ei, catre demonstrarea dependentei de social.
Deconstructia radicala la care este supusa interioritatea autonomiei esteticii pure se aplica perseverent si metodic la toate nivelurile si tuturor actantilor modernitatii – autori, texte, personaje, lectori –, prin mijlocirea unui lexic teoretic subordonator: cimp de putere, cimp social, cimp literar/artistic, agenti, bun cultural s.a. Determinari detaliate si incadrari generative minutios recuperate construiesc geneza unei modernitati tot mai decorporalizate de “intentionalismul
Pierre Bourdieu
Regulil
