Să încep cu începutul. Am auzit întîi ceva despre Elliott Ness, despre Răzbunătorii şi despre Sfîntul cu Roger Moore. Am auzit doar, pentru că pe vremea aceea nu stăteam seara să mă uit la filme. Am însă în memorie cum se vorbea de ele ca despre nişte lucruri mari. Era în plină perioadă comunistă. Primul serial pe care l-am şi văzut şi mi-aduc aminte de el, a fost Invadatorii cu personajul principal David Vincent. Era, din cîte îmi amintesc, un film cu nişte extratereştri care arătau exact ca oamenii, cu arme curioase pe care le puneau la ceafă. Indivizii se infiltrau încet-încet în lumea noastră (bună idee de scenariu). Apoi au urmat alte seriale de sîmbătă seara, mai bine cunoscute. De exemplu, Mannix cu Mike Connors, din care mulţi ne mai amintim foarte bine şi muzica. Fredonînd acea melodie, ne băteam între noi la şcoală (ne dădeam pumni exact ca în Mannix). De Colombo nici nu mai vorbesc (s-a şi reluat în ultimii ani). Stăteam cu gura căscată la raţionamentele lui. A mai fost un serial cu Tony Curtis şi Roger Moore. Apoi, Kojak despre care se zice că-i plăcea şi lui Ceauşescu. Zîmbetul ironic şi celebrele bomboane pe băţ îi fermecau pe adulţi şi pe copii deopotrivă. O bună perioadă, tot sîmbătă seara s-au transmis western-uri, cu John Wayne, Henry Fonda şi alţi clasici ai genului. De fapt, erau cel mult două ore la fiecare sfîrşit de săptămînă pe care eram foarte

supărat dacă le pierdeam. Şi ca mine cred că foarte mulţi alţii. O rază de Occident în noaptea noastră comunistă. Mai erau seriale pentru copii duminică dimineaţa, de exemplu Doctory cu a sa maimuţă Judy şi cu bărcile lui cu elice deasupra apei. Prin anii '80 a apărut un alt gen: Om bogat, om sărac şi apoi Dallas, care au făcut, de fapt, trecerea spre telenovelele actuale. Cred că bucuria de atunci de a vedea un film la televizor a dispărut. Astăzi, concentrarea se risipeşte. Mai o reclamă,