Cea mai stimulativa colectie a noii edituri Cartea Romaneasca – re-incarcate si relansate de Polirom in colaborare cu institutia-mama USR – este in acest moment cea de proza. Cu exceptia veteranului-mereu-tinar Emil Brumaru si a veteranei-mereu-tinere Nora Iuga, autori-reper pentru mai tinerele generatii de poeti, colectia de poezie cuprinde deocamdata autori „douamiisti“ facuti vizibili mai mult de activitatea in mass-media si de varii necesitati promotionale decit de o autentica personalitate artistica.

Iar colectia de critica si eseu nu a publicat pina acum volume originale, ci doar reeditari notabile. Oricum, daca se poate vorbi de un reviriment in literatura romana a ultimilor ani, acesta nu s-a produs in domeniul poeziei si nici macar in acela al eseului critic, ci in roman.

Pentru ca in constituirea unei identitati imaginea unei serii conteaza nu numai la propriu ci si la figurat, se cuvin a fi apreciate si calitatile ambalajului: de la conditiile grafice excelente – remarcabile prin eleganta, distinctie si prospetime subtil-semnificativa – pina la discretele extrase promotionale de pe mansoane, totul indica bun-gust si seriozitate. In plus, dincolo de aceste aspecte, nota distinctiva a prezentei colectii pare a fi vointa de a propune – inainte de orice – un pariu calitativ. Bref: avem de a face cu un acord fin intre forma si continut care merita salutat.

- O oferta elocventa

De la dramele provinciei citite in cheia neo-realismului optzecist (Tainele inimei de Cristian Teodorescu) la prozopoemul existentionalist si la retro-naratiunile simbolice cu substrat existentialist (Cutia cu batrini de Andrei Oisteanu, Fetita cu o mie de riduri de Nora Iuga); de la „romanul total“ despre intoarcerea inocentei in era mediatica (Cruciada copiilor de Florina Ilis) la perspectiva cehoviana asupra traficului de carne vie intr-o lume br