Ascultând-o pe doamna Elena Udrea lăudându-se că a transpus mereu „dorinţele oamenilor în realitate”, muncind ca un ministru foarte responsabil într-un guvern aşijderea şi luptând neobosită pentru schimbarea clasei politice am crezut că mogulii manipulează telespectatorii, băgând, în transmisia directă, imagini de arhivă. Dar nu, vorbea în prezent, pentru odioasa Opoziţie, ca şi premierul Emil Boc, mai înfipt şi mai acid în discursul final, decât în cel de început. Toţi pedeliştii care au cuvântat, astăzi, 23 ianuarie, de la tribuna Palatului Parlamentului au uitat un lucru esenţial: nu Opoziţiei i se adresau, ci cetăţenilor, iar laudele de sine, scuzele formale, justificările facile, falsa compasiune, rezistenţa pe baricade şi chiar înşiruirea meritelor reale vor înfuria şi mai mult populaţia nemulţumită. Aceasta aşteaptă ca PD-L să cedeze puterea ori măcar să dea semne că se dezlipeşte de ea. Dar partidul de guvernământ refuză să facă vreun pas către uşă, ascunzându-se sub plapuma protestelor „antisistem”, care, fiind îndreptate împotriva întregii clase politice, nu l-ar viza, în primul rând, pe el. Soluţia politică avansată de premierul Emil Boc contravine lozincilor scandate în stradă de 11 zile. „Pactul pentru stabilitate” propus PD-L se traduce astfel: „Eu guvernez mai departe, voi vă daţi cu părerea şi vă angajaţi să nu mă subminaţi în niciun fel, fiindcă numai acest guvern păstrează stabilitatea economică a ţării”. O proclamaţie atât de arogantă nu putea fi luată în consideraţie nici de opoziţia parlamentară, nici de cea din piaţă. În consecinţă, USL a venit cu propriul său pact, unul pentru anticipate, făcându-se porta-vocea politică a manifestanţilor, chiar dacă aceştia nu i-au cerut-o. Între pactul pentru stabiliate şi pactul pentru anticipate nu există nicio legătură, partidele consumând timpul pentru a-şi expune poziţiile, dar fără a ajunge la un a