Valul contestatar continuă să se extindă peste regimurile autoritare aflate la putere de decenii în Orientul Mijlociu. După Tunisia şi Egipt, acest adevărat tsunami al revoltelor populare a ajuns în Libia, trecând prin Bahrein, Yemen şi Iran, unde situaţia este foarte tensionată.

„Poporul vrea schimbarea regimului". Sloganul este auzit în toate ţările regiunii unde au loc manifestaţii ample de stradă, în pofida represiunii violente a forţelor de ordine, soldate cu morţi şi răniţi. Exemplul vecinilor lor unde mobilizările masive au provocat căderea preşedinţilor tunisian, Zine El Abidine Ben Ali şi egiptean, Hosni Mubarak, a generat mişcări contestatare în ţări care au în comun lipsa democraţiei, corupţie, nepotism şi incapacitatea regimurilor de a se moderniza.

Precedentele „Tunisia" şi „Egipt" demonstrează că nici o ţară din regiune nu se află la adăpost de furia unei populaţii care, paradoxal, este prea puţin organizată politic. Analiştii arată că toate „ingredientele" situaţiilor tunisiană şi egipteană se regăsesc în Yemen, Bahrein şi mai departe, în Libia, Siria şi Iordania.

În Bahrein, patru manifestanţi au fost ucişi de forţele de ordine în noaptea de miercuri spre joi în timpul asaltului asupra pieţei Perlei din Manama, unde protestatarii, mobilizaţi de luni, campaseră în corturi. Ieri, zeci de blindate ale armatei au înconjurat piaţa blocând intrarea manifestanţilor. Armata a ocupat poziţii în capitală şi în diferite alte localităţi, cerând populaţiei să renunţe la proteste şi a anunţat că a luat toate măsurile „preventive şi ferme pentru restabilirea ordinii şi securităţii publice". Membrii Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) au avut ieri o reuniune de urgenţă la Manama pentru a susţine Bahreinul, zguduit de mişcarea contestatară.

Bahrein este membru al CCG, alături de Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman,