Cuvant de deschidere la cea de-a VII-a Gala a Premiilor Clubului Roman de Presa, vineri 17 martie)
Cei care isi manifesta public, din cand in cand, desconsiderarea, ba chiar dispretul fata de presa romana o fac uitandu-se la ea piezis sau pe deasupra. Cei care pretuiesc cu adevarat presa privesc drept in ochi cainele de paza al democratiei. Care e de mai multe soiuri.
Exista, mai intai, latraii, pe cat de agresivi, pe atat de lasi, nutrind convingerea ca superlativul „seriozitatii" in gazetarie este slujirea cu credinta a stapanului. Transferand, bineinteles, cu un firesc cuceritor, zisa credinta urmatorului stapan care mosteneste pusca.
Urmeaza ogarii, caini de vanatoare iuti si eficienti, care stiu sa haituiasca prada, primind in schimb rasplata; daca aceasta nu corespunde, ogarul se duce la vanatorul care da mai mult, indiferent ce pana poarta la palarie.
Mai sunt buldogii, caini devotati, care nu inteleg prea bine ce fac, dar daca stapanul le zice „so pe el!" numai o injectie speciala le mai poate desclesta falcile din pulpa respectiva. Despre maidanezi, pudeli si pekinezi nu mai vorbesc – ii stiti.
Hienele sunt cei care si-ar omori mama pentru o stire de scandal.
Exista insa, din fericire, si destui lupi alsacieni sau ciobanesti mioritici fara zgarda care n-au alt stapan decat propria lor menire, aceea de paznici ai stanei democratice.
In anul din urma, cainii gazetariei au fost usuiti, haituiti, dati afara, rapiti, zeflemisiti, arestati, anchetati. Unii au primit insa si distinctii, cum ar fi titlul de guru din partea presedintelui Romaniei.
Din primele momente ale inundatiilor, cainii presei au intrat in apa pana la bot, latrand in direct, doar-doar s-or trezi domnii politicieni. In schimb, cand alte patrupede cu pedigri s-au repezit sa republice caricaturile profetului Maho
