Tarile baltice, mai putin Letonia, au optat din start pentru trimiterea la Bruxelles a unor "tehnocrati". Fiecare dintre cele trei guverne a cautat sa nominalizeze politicieni care, sub o forma sau alta, negociasera cu structurile Uniunii, pentru ca aceasta era o cale sigura prin care o personalitate din Est poate cistiga respectul vest-europenilor. In toiul discutiei despre viitorul comisar roman, merita sa privim si inspre curtea vecinilor est-europeni. La inceputul lunii octombrie, prezentam optiunile Ungariei si Cehiei. Astazi, a venit rindul tarilor baltice. Desi comentatorii le trateaza, cu incapatinare, in bloc ("statele baltice'), exista destule diferente intre stilurile de politica interna dominante la Vilnius, Riga si Tallin. Astfel ca nu ar trebui sa surprinda pe nimeni faptul ca lupta pentru desemnarea comisarilor europeni a dus la rezultate distincte, chiar contrastante, intre cele trei capitale. In mai 2004, Letonia a desemnat un comisar respectabil, dar total inadecvat portofoliului tranzitoriu ce i s-a oferit. Doamna Sandra Kalniete, doctor in istoria artei si, e drept, nu lipsita de pregatire teoretica in domeniul relatiilor internationale, a fost repartizata in domeniul agriculturii, dezvoltarii rurale si pescuitului, unde l-a dublat pe comisarul titular (din UE-15). Pozitia anterioara de ministru de externe, precum si experienta diplomatica la Paris sau la sediul ONU nu au ajutat-o pe doamna Kalniete sa se impuna. Astfel ca in toamna lui 2004, dupa alegerile europene, noua comisie a inclus un alt comisar desemnat de guvernul de la Riga. Este vorba despre domnul Andris Piebalgs, la rindul sau fost diplomat, dar care avea avantajul de a fi fost ambasador al Letoniei pe linga UE. De profesie fizician si angrenat multi ani in activitatea didactica, Piebalgs detinuse anterior pozitii ministeriale in guvernul leton (Educatie, ulterior Finante Publice). L