Shipley este directorul artistic al Festivalului International de la Dublin, dupa ce, inainte, lucrase pentru un festival similar din Toronto. Anul acesta, a venit pentru prima data la Bucuresti, ca invitat al Festivalului National de Teatru, primul sau contact cu scena romaneasca, ale carei nume cunoscute lui erau pina acum Liviu Ciulei (i-a vazut un spectacol in adolescenta si a ramas impresionat de el), Silviu Purcarete, Tompa Gábor.
Ce presupune munca unui selectioner de festival, la Toronto, la Dublin sau altundeva?
Sa faci o selectie de festival seamana cu alcatuirea unui meniu teatral: cauti diversitate, echilibru, ceva picanterii. Pe de alta parte, stabilirea unei teme e, cred, putin riscanta – pentru ca te uiti dupa lucruri care sa se potriveasca temei si uneori ii fortezi cadrul. Altfel, ceea ce e productiv pentru un festival e diversitatea, imaginatia, indrazneala, alegerea acelor productii care tie, ca selectioner, iti plac. Iar uneori se intimpla sa descoperi ca o tema comuna iese la suprafata in aceasta alegere subiectiva, printr-un fel de osmoza, fara sa te fi gindit, nici macar subconstient, la ea. Asa a fost anul trecut, cind am adus la Dublin spectacole din toata lumea pentru ca la sfirsit sa constat ca „temele“ erau tradarea (aveam si o sectiune speciala dedicata lui Pinter, la 75 de ani, dar tradarea nu aparea numai in Betrayal, ci si in Poveste de iarna), pasiunea si politica. Erau spectacole pe care le selectasem nu pentru o tema, ci fiindca-mi placusera.
Mai e ceva ce ma atrage, ca idee de festival – concentrarea asupra teatrului unei anumite tari, care poate fi Romania, Cuba, Peru... Am facut-o in alte ocazii, si mi se pare bine ca publicul sa aiba sansa de a vedea ce se intimpla important pe o anumita scena la un anumit moment, si, in plus, sa poata vedea in acelasi timp ce se petrece in cinematografia, in muzica, in
