Adrian Nastase nu face decit sa iasa la rampa la timp pentru a intra in calcule pentru o formula alternativa de conducere a PSD, in cazul in care acesta ar obtine un scor dezamagitor la europarlamentare. Daca privim dincolo de asocierea cu "termopanele din strada Zambaccian" sau cu sintagme de genul "Nastase patru case", fostul premier e o personalitate politica complexa. Alaturi de Valeriu Stoica, e unul dintre putinii oameni politici autohtoni in stare sa imagineze o strategie coerenta pe termen lung pentru partidul sau. E un om cu o cultura solida, un bun cunoscator al realitatilor lumii contemporane. Lucrurile care l-au impiedicat sa devina cu adevarat un lider de anvergura au fost cantonarea sa exclusiva in zona jocului de aparat si tarele de caracter.

El a fost dintotdeauna un om de "establishment", pe care nu a indraznit niciodata sa si-l antagonizeze, asa cum o face, de exemplu, Traian Basescu. A stiut foarte bine sa foloseasca "sistemul" in propriul beneficiu, pentru a accede la virful ierarhiei. El nu a riscat niciodata, nu a mers pe intuitie, ci doar pe calcul de culise. Cea mai recenta proba e chiar maniera in care a decis sa se pozitioneze fata de acuzatiile de coruptie care i-au afectat grav cariera politica, preferind o blocare a anchetei recurgind la vicii de procedura unei solutii de confruntare deschisa in justitie, varianta care ar fi fost, cu siguranta, mult mai populara pentru opinia publica.

Adrian Nastase avea, in teorie, toate datele pentru a deveni cu adevarat un om politic de mare anvergura: inteligenta politica, experienta, suportul celei mai extinse si mai performante masinarii de partid din tara. In buna masura, a ratat. Parte din cauza sa, parte datorita faptului ca tocmai acea masinarie de partid care parea pentru multi un atu formidabil i-a cenzurat deciziile, l-a fortat sa adopte un gen de conduita politica minimalist. Aces