Povestea mult discutată a creditului luat de Ioana Băsescu pentru a-i cumpăra tatălui ei teren agricol e cunoscută de toată lumea. Mai puţin clar este ce nu e în regulă cu această afacere şi dacă Parlamentul este îndreptăţit sau nu să pornească o anchetă. Răspund separat la cele două.

1. E imoral să profiţi de pe urma accesului la informaţie privilegiată pe care ţi-l dă funcţia publică, şi acest gen de informaţie a fost la baza acestui caz, consilierul pe agricultură Adrian Rădulescu fiind cel care a recomandat afacerea. Dl. Rădulescu nu este plătit de contribuabili pentru a folosi informaţia obţinută prin munca sa publică în folos privat.

2. E imoral să îţi foloseşti relaţiile publice pentru a asigura unui obscur notariat periferic mari tranzacţii aducătoare de venituri. Nici un om de afaceri nu are de ce să se abată din drum pe la notariatul drei Băsscu decît în speranţa că aducînd profit acesteia îşi crează o relaţie privilegiată cu tatăl ei. Investigate separat, aceste tranzacţii pot deschide alte probleme, dat fiind că temeiul lor este intenţia de a face un favor preşedintelui cu aşteptarea rezonabilă a unui gest de reciprocitate. Acesta e mecanismul corupţiei şi nu altul.

3. E imoral şi incorect ca şef al statului să soliciţi un credit de la singura bancă aflată încă sub controlul statului şi să intervii folosindu-ţi funcţia în procesul de demitere/numire a conducerii băncii cu care faci afaceri.

4. E incorect să soliciţi şi să obţii un credit la stat în regim de favoare, care se abate de la regulile care s-ar fi aplicat unor persoane private, şi cu toate acestea asta s-a întînplat în materia acestui credit CEC.

Publicarea creditului nu rezolvă în nici un fel aceste probleme, care arată o gravă discrepanţă între ce predică şi ce practică Traian Băsescu în materie de corectitudine publică. Ar trebui publicată şi lista clienţilor not