Cu binecuvîntatul cor de înjurături şi huiduieli de care orice om de presă care se respectă trebuie să beneficieze, iată că am nimerit-o în ceea ce priveşte Primăria Generală a Bucureştilor.

Cu binecuvîntatul cor de înjurături şi huiduieli de care orice om de presă care se respectă trebuie să beneficieze, iată că am nimerit-o în ceea ce priveşte Primăria Generală a Bucureştilor. A ieşit cam aşa cum am zis eu (chiar dacă nu aşa cum aş fi vrut eu): primarul e un băiat de-al nostru, de bulevard, independent (cel puţin la nivel declarativ), miştocar, pus pe treabă, dar şi pe şuete, uşor misogin, puternic maliţios. Un om cu care ar trebui să se împace toată lumea pentru că pare a fi destul de potrivit să refacă spiritul bucureştean despre care scriam chiar în numărul trecut. Domnu’ Oprescu, vă rog frumos, puneţi o echipă de băieţi zdraveni la treabă şi daţi drumul la un sistem de amenzi pe nesimţire şi mitocănie. În tot oraşul, pe trotuare şi pe carosabil, prin parcuri şi prin metrou, pe aleile dintre blocuri, prin baruri şi restaurante, şcoli şi spitale. Dacă nu începeţi cu asta cred că veţi constata, la sfîrşitul mandatului, că orice lucru bun aţi făcut va rămîne îngropat sub mizeria pretenţiilor prea mari emise de cetăţeni prea mici.

Bucureştii au nevoie de curăţenie, de linişte, de acel dram de nobleţe a civilizaţiei şi educaţiei occidentale. Fără toate acestea, nici un pasaj supra sau subteran, nici o construcţie edilitară, nici o megaparcare nu va căpăta acea valoarea ce poate învinge trecerea timpului: valoarea de simbol.

Cam ca la fotbal, unde nişte mingicari cu puţine zerouri pe statul de plată, care se îmbîncesc şi se scuipă în fiecare an pe maidananele noastre, au încercat să prostească un popor întreg, fluturînd iluzia eroismului de operetă. Iar noi ne-am entuziasmat aşa cum ne entuziasmăm la fiecare adiere a speranţei şi am crezut, n