Enorma atentie a polarizat ultima intalnire a liderilor europeni, din 8-9 decembrie, privind criza din zona euro. Dar, ca si in alte ocazii, cuvinte mari nu au putut masca rezultate concrete palide. Pactul Fiscal nu este pasul decisiv catre o Uniune Fiscala si nu exista o abordare clara privind gestionarea crizei; resursele Fondului de Salvare (EFSF) sunt insuficiente si apelul la FMU este vag. Intalnirea sefilor de state si guverne a fost precedata de o sedinta a Bancii Centrale Europene. Noul sau sef, Mario Draghi, a anuntat intentia de acordare de imprumuturi cu scadente de 3 ani bancilor ca si extinderea gamei de colaterale. La licitatia din 21 decembrie banci europene au luat 489,2 miliarde euro depasind cu mult asteptarile. BCE a lansat aceasta operatiune intrucat piata inter-bancara se gripase, banii nu circulau, “capcana lichiditatii” opera cu intensitatea cu care s-a manifestat in perioada ce a urmat caderii lui Lehman Brothers.

BCE este preocupata de mecanismul de transmisie monetara, de miscarea lichiditatii prin arterele sistemului bancar european. Semi-inghetul ce a cuprins acest sistem, pe fondul temerilor legate de criza zonei euro, a fost ilustrat si de marjele mult crescute la CDS-uri in ultimele luni. Contaminarea s-a extins si la tari cu rating maixm (AAA). Vor intra cotatiile pe o linie descendenta acum, dupa noua masura a BCE? Fapt este ca la licitatii ultime cu titluri pe termen scurt spaniole si italiene, marjele au coborat dramatic. De pilda, cele spaniole pe 3 luni au scazut la sub 2% fata de cca 5% la licitatia din luna precedenta. Va dura acest efect, se va extinde el si la obligatiuni pe termen mai lung? Aceasta este de vazut. De evolutia marjelor depinde evitarea unor crize de solventa.

Sunt elemente pe care trebuie sa le avem in vedere. BCE a imprumutat banci evitand sa intervina direct si masiv prin achizitia de obligatiu