BASARABIA, ACUM Voronin, Chirtoaca, Filat, Urecheanu... Sau, spre a pasi in culisele metonimiei onomastico-politice, PCRM, PL, PLDM, AMN, cum va arata, zic pricepatorii, viitorul parlament. Altfel zis, comunisti, liberali, liberali-democrati si... amenisti (chit termenul trebuie ca suna, pentru un neprevenit, ca o cimilitura; dar ce spune initiatului in conformatiile doctrinare o imbinare ca Alianta Moldova Noastra? intreb, nu slobod pucioasa!). Bun, dar Iurie Rosca? Animalul ala politic care s-a laudat ca poate musca fesa de muscal si de comunist, culturistul nostru moral, patriotul sui-generis, romanul romanilor, fürerul infailibil si departe vazator? Sondajele - oh, oh, saraca opinie publica! - nu-l mai crediteaza, statisticile nu si-l mai asuma, ba nici multimile nu-l mai aclama. Nesomnul crincen al Tiraspolului, ulcerul alogenilor, ma-ntelegi, isteria de odinioara (desi numai pina la 4 aprilie 2005, ca sa nu bagam confuzie in mintile angelice ale electoratului, acum cind tara se pregateste de un nou salt in golul istoriei) a inca majoritarilor in Parlament s-a redimensionat, de la un timp, a pierdut vizibil din consistenta, grandoarea i s-a contras in pielea-i originara, aceea in care facea la inceputuri pe figurantul in sedintele Frontului. Ca tot ce este legat sau cladit pe cult, soarta PPCD depinde ombilical de ce ii rezerva dumnezeului sau infratit cu tartorul fioroasa data a scrutinului. Or, in sensul acesta semnul interogatiei urca vijelios tocmai in empireu. Si nu este vorba (luate in cronologia faptelor) de balacarirea opozitiei, de maltratarea intelectualilor, de profanarea idealului unionist. Astea ar fi asa-zicind colaterale ale politicului, pierderi inevitabile in focul conjuncturii. De flegma depusa in straturi groase peste aspiratiile unor sarmani sincer convinsi ca le-a fost dat sa fie contemporani cu Mesia cine sa mai vitupereze azi in afara unor