Cetăţean german de la sfârşitul anilor 90, românul s-a întors în ţara natală anul trecut, s-a recăsătorit şi a început trei mici afaceri

Bistriţeanul a plecat în Germania în 1993, la doi ani de la terminarea liceului plin de speranţe şi iluzii. Vreme de trei ani însă a fost un soi de navetist, pentru că n-a reuşit să treacă de birocraţia germană şi să obţină drept de muncă. Norocul i-a surâs în 1996, de unde nici nu se aştepta, graţie unei interviu la un post local de televiziune din Bavaria. Sfătuit de un preot sufletist care a relatat povestea sa unor ziarişti, Dragotă a participat la o emisiune şi rezultatele nu au întârziat să apară: „ a sunat ministrul de interne al landului şi mi-a spus că a doua zi la ora 8,00 să mă prezint la ghişeu, pentru că voi primi permisul de muncă. Când m-am prezentat a doua zi, funcţionarul care m-a refuzat atâta vreme a crezut că am inventat o poveste, aceasta însă numai până când secretara i-a arătat faxul ministrului", povesteşte bistriţeanul.

Pasionat de gastronomie

Odată obţinut permisul de muncă a urmat timp de trei ani Şcoala postuniversitară de Turism, cu specializarea bucătar şi în paralel a lucrat ca bucătar în restaurantele unor hoteluri. A gătit din toate, de la produse ale gastronomiei germane până la celebrele trufe folosite de bucătăria franceză, : „în materie de bucătărie sunt deschis la provocări". Cu toate delicatesele din bucătăria internaţională slăbiciunea lui rămâne bucătăria românească: „Pasiunea mea este să culeg reţete tradiţionale româneşti direct de la sursă, şi să le gătesc", explică Dragotă. După etapa gastronomică, în Germania a urmat o alta, în care bistriţeanul, aşezat la casa lui alături de o româncă a ajuns electromecanic întruna din fabricile Leoni. În compania germană a lucrat timp de nouă ani, iar despre experienţa în fabrică are numai vorbe de apreciere: „Este o firmă