Mirabela Dauer arde ca o flacără. Îşi apără cu dinţii prietenii adevăraţi, iubeşte pentru ei, plânge pentru ei.
Printre puţinii români care i-au susţinut, i-au îmbărbătat şi i-au iubit pe Doina şi Ion Aldea-Teodorovici s-a numărat şi Mirabela Dauer. Când cântă, este o lumină, iar când iubeşte... Nu poţi cânta despre iubire dacă n-ai fost îndrăgostit, nu poţi cânta despre despărţire dacă n-ai trăit una. Mirabela Dauer a colaborat cu mari compozitori de-a lungul carierei, dar cel care a lăsat o amprentă puternică asupra ei a fost regretatul Ion Aldea-Teodorovici. Cine ştie unde ar fi ajuns colaborarea lor şi câte melodii ar fi văzut lumina creaţiei! Dovada prieteniei şi iubirii ei pentru cei doi este recitalul memorabil de la Mamaia din 1992, când i-a invitat pur şi simplu să cânte cu ea. Au fost prietenii ei şi i-a adorat. Nu poate vorbi despre ei fără ca lacrimile să o înece: "Nu pot, îmi face rău să vorbesc despre ei", spune Mirabela.
PROIECTE. "Aici suntem la Festivalul de la Mamaia, unde am susţinut un recital. Aici, la Tinerimea Română", ne arată fotografiile, păstrate cu grijă, îndrăgita interpretă. "La Chişinău i-am cunoscut, dar noi eram prieteni demult. Mi-a dat Ion multe piese, dar nu am apucat să le facem. "Melancolie" care a fost piesa lui Petre, fratele lui, sau "Mi-e dragă viaţa". Am avut multe proiecte cu el, dar asta e. Mi-e aşa greu să vorbesc despre ei. Mi-aduc aminte că nimeni nu voia să le scoată un disc, nici o casă de discuri din România. I-am prezentat Corneliei Andreescu şi Electrecord a fost de acord. După ce au murit toţi voiau să scoată."
DRUMURI. "Mai trec pe acolo, prin locul unde au avut accidentul, şi le pun flori. Îmi spun de fiecare dată acelaşi lucru. Este inexplicabil. Nu se putea întâmpla un accident. Am fost cumplit de lovită sufleteşte. Ei se numărau printre puţinii mei adevăraţi priete