Desemnarea Qatarului pentru organizarea unui turneu final de Cupă Mondială a stârnit un val de adversitate la adresa FIFA, pentru care fotbalul este tot mai mult o afacere decât un sport, iar banii sunt mai presus decât competiția în sine.

Coreea, Japonia, Africa de Sud și, în 2022, Qatar sunt țările în care iubitorii fotbalului din întreaga lume au fost sau, după caz, vor fi „plimbați“ de Federația Internațională de Fotbal (FIFA) pentru a vedea pe viu un Campionat Mondial (CM). Încă din 1930, când Uruguay a găzduit primul eveniment de acest gen, organizarea a fost o adevărată epopee. Atunci, europenii refuzaseră inițial invitația, din cauza distanței și a costurilor, și numai intervențiile la nivel înalt au făcut posibilă participarea Belgiei, Franței, Yugoslaviei și României.

Lăsând însă istoria deoparte, ultimele ediții ale CM au demonstrat că fotbalul poate fi mult mai mult decât un sport. Oricare ar fi țara organizatoare, este preocupată mai întâi de rețeta financiară și abia apoi de echipe, arbitri și suporteri. Aceștia din urmă sunt considerați mai degrabă investitori și consumatori decât susținători ai unei echipe.

Să luăm ca exemplu CM 2010 din Africa de Sud. Conform datelor oficiale ale guvernului de la Pretoria, cele 64 de meciuri au fost urmărite, pe stadioane sau în zone special amenajate, de 3,1 milioane de spectatori. Dintre aceștia, 309.554 au fost turiști străini, care au cheltuit circa 400 de milioane de euro pe parcursul șederii în Africa de Sud. Statul sud-african a investit trei miliarde de euro în infrastructura necesară desfășurării CM, 1,3 miliarde în stadioane și alte sute de milioane în activități legate de eveniment. Oficialitățile au precizat că doresc doar o creștere a vizibilității și să demonstreze faptul că țara este sigură pentru turiști.

În urma CM, PIB s-a majorat cu 0,5%, mult sub efectul economic obțin