De-acum pare ca FMI se va intoarce in stabilirea politicilor economice din Romania. Daca nu il cheama guvernantii de la Bucuresti, il va aduce chiar Uniunea Europeana, care, in caz ca se apeleaza la ea pentru situatii de urgenta, iti vara pe gat FMI pretinzand ca nu are expertiza in supravegheri macroeconomice. O misiune a institutiei vine de altfel la Bucuresti sa evalueze situatia macroeconomica a tarii, dar probabil si sa initieze acordarea unui sprijin financiar in vederea depasirii situatiei in care a ajuns Romania si bugetul de stat.
Penalizata cu degradari de rating de catre agentiile internationale de evaluare economico-financiara pentru vulnerabilitatile extreme create de o indatorare privata externa considerata nefinantabila in conditiile actuale, de criza financiara internationala, Romania da semne ca nu se va descurca fara sprijin institutional extern. Statul roman insusi, desi slab indatorat extern, plateste oalele sparte de angajamentele private supradimensionate fata de strainatate si, in conformitate cu ratingurile de tara deteriorate, trebuie sa plateasca exorbitant eventuale recurgeri la finantari externe. Ba, dupa semnale din piata, s-ar putea chiar sa nu gaseasca "fizic" finantare in cazul in care s-ar lansa intr-o oferta de imprumut, indiferent de cost. Mai ales ca deficitul bugetar - ale carui dimensiuni relativ reduse pareau pana prin vara anului trecut sa constituie un atu - a luat-o razna, trecand mult de baremurile admise de Uniunea Europeana.
Un nou acord cu FMI ar asigura, pe de o parte, acces la o anumita finantare externa care, dincolo de accesul in sine, ar fi si mai ieftina, iar, pe de alta parte, si poate inca mai important, ar deschide, avand girul FMI la spate, cai de apel la finantare externa privata. Desigur, in schimbul unui acord care va conditiona totul de aplicarea unui program, scris de FMI, continand bine cuno