Trei guverne isi dau intreaga masura a incompetentei in delicata problema a rromilor din Italia. Cabinetele Prodi, Berlusconi si Tariceanu s-au dovedit si se dovedesc incapabile sa vada mai departe de varful nasului, mergand cu pedala afectelor, respectiv complexelor, apasata la blana.
Taberele de nomazi asezate pe langa orasele italiene reprezinta intr-adevar un potential pericol pentru italieni. Si nu este vorba doar de infractionalitate, ci si de minimale aspecte de sanatate publica si civilizatie. Ultima masura la care a recurs Roma este insa o aberatie la fel de periculoasa.
Amprentarea unor oameni alesi pe criterii etnice reflecta fara putinta de tagada o gandire fascista, indiferent cat si cum ar incerca sa-si machieze mentalitatea guvernul Berlusconi. Este o masura chiar mai rea decat trimiterea acasa a imigrantilor care nu-si pot dovedi sursele de venituri.
Italienii pretind ca prin amprentare ii pot identifica rapid pe cei care comit vreo infractiune. Sigur, este o solutie practica, dar de ce aplicabila doar rromilor?
De nu este amprentata toata populatia Italiei pentru ca eventualii infractori sa fie rapid identificati? Pentru ca rromii nu pot fi decat infractori? Cata vreme criteriul este rasa, masura nu poate fi decat rasista.
Reactiile vehemente, incepand cu organizatiile rromilor, pana la Parlamentul European, care taxeaza ca atare hotararea cabinetului italian, sunt cat se poate de justificate.
Legislativul comunitar nu poate impune nimic Italiei, insa poate impune Comisiei Europene care, la randul ei, poate lua masuri impotriva Romei. Si este de asteptat ca ele sa nu intarzie prea mult, in conditiile in care, in pofida rezolutiei de ieri a PE, autoritatile din "cizma" nu se arata dispuse sa faca vreun pas inapoi. O eventuala repliere in limitele valorilor europene supreme nu ar r