In primavara, am apucat sa vad un miting, in fata la Cotroceni. Pana sa parchez masina, dubele venisera si umflasera patru-cinci oameni, dupa care protestul impotriva Chevron s-a fasait ca un gaz de sist. Plimbarea lui Ghise, iata, e tolerata de Jandarmerie. Poate e in interesul ”suspendatului” sa nu se iste o zavera, care ar aduce si mai multi oameni in strada, poate important este ca a fost schimbat ministrul de Interne, odata cu guvernul MRU.
Iata de ce risc o comparatie cu situatia de la Bruxelles. ”Premierul” Barroso e pus in functie de PPE, ”ministrul de Interne”, Monica Reding sau Viviana Macovei, numele nici nu mai conteaza, face parte din acelasi partid. Normal ca i-au sanctionat pe cei 8,5 milioane de oameni care au iesit in strada, marsaluind in 29 iulie pana la sectiile de vot. Evolutiile de la Strasbourg si Bruxelles, din ultima saptamana, par a fi echilibrat balanta, la nivelul dezbaterii publice. Popularii il sustin pe Basescu, dar mai cu fereala, in vreme ce reprezentantii altor curente politice au prins glas, cel mai recent atac la adresa presedintelui fiind al lui Hannes Swoboda, in publicatia European Voice.
In acest context, mari asteptari de la intalnirea Ponta-Barroso nu aveam. Functionarul UE a pus placa pe care o stiam, Ponta a dat o declaratie diplomatica la iesire. Pe de alta parte, nici lui Traian Basescu nu prea i-a folosit deplasarea cu alai la Inalta Poarta. E drept ca a avut o retorica buna si cateva replici taioase, dar cand stai la minus 80 de procente incredere, cu asta mai rau enervezi publicul care te contesta. Ponta a fost mai rezervat, dar nu are nevoie sa faca zarva. Alegerile se castiga in tara, chiar daca se confirma la Bruxelles. Pana in 2014, ”premierul UE” nu se schimba. Totusi, oricat si-ar dori, alde Barroso trebuie sa pastreze aparentele, macar pentru a nu fi contestat de alti europeni, daca nu de dragul
