N.R.: Artistă și scriitoare în New York, unde locuiește de ani buni, a fost, cândva, jurnalist și a rămas cu instinctul profesiei. Cu patru ani în urmă, a călătorit cu trenul prin Moldova și s-a nimerit în compartiment cu o femeie simplă, o țărancă – Fănica din Vutcani, județul Vaslui. Fănica era supărată pe autorități, pe președintele țării, în special, căruia ar fi vrut să-i spună câteva de la obraz. Bolnavă și săracă -combinație letală într-o țară care nu dă doi bani pe sănătatea unui om simplu-, Fănica e condamnată la suferință îndelungată. Și asta o revoltă, dar mai mult decât să le spună supărarea celor care vor să o asculte, nu poate face. Ella a ascultat-o și, imediat, a realizat că povestea Fănicăi trebuie cunoscută. A pornit reportofonul (de care nu se departe) și a înregistrat rezumatul unei vieți ca o nuvelă de Liviu Rebreanu sau ca o pânză de Nicolae Grigorescu. Diferența este că „subiectul” este contemporan. Ella a tradus povestea Fănicăi și a folosit pasaje din ea într-o piesă de teatru. Recent, a dat peste numărul Fănicăi și a sunat-o, să vadă ce mai face. Trăiește, dar, cum era de așteptat, sănătatea îi este tot mai șubredă. Și e la fel de supărată pe Băsescu. De asta și vrea ca povestea ei să fie publică, mesajul ei să răzbată, să ajungă la destinatar. Ella a făcut chiar mai mult: a scris la Cotroceni, dar s-a adresat și lui Barack Obama „să știe cu cine are a face, dacă îl va mai primi pe Traian Băsescu în Biroul Oval”. Reproducem, în continuare, mesajul adresat de Ella Veres lui Traian Băsescu și spicuiri din povestea-reproș a Fănicăi din Vutcani, consemnată de Ella Veres. Scrisoare deschisă adresată Excelentei Sale, Președintele României, domnul Traian Băsescu Stimate Domnule Presedinte, Am dat de numele dvoastră zilele astea, când mă documentam pentru un eseu despre nepotism, și erați enumerat pe Wikipedia printre alți politicieni suferinzi de b