În contextul creşterii semnificative a ratei vătămărilor produse de către personalul medical, cu intenţie (directă sau indirectă) sau din culpă (în majoritatea cazurilor) copiilor nenăscuţi, atât în timpul sarcinii, cât şi în timpul procesului propriu-zis de naştere (indiferent dacă este vorba despre o naştere pe cale naturală sau de una efectuată pe cale chirurgicală), se impuneau o adaptare şi clarificare legislative apte să stabilească, fără echivoc, calitatea de subiect pasiv al fătului în cazul săvârşirii unor fapte penale!

Încă de la început, trebuie arătat faptul că nici legislaţia internă şi nici cea internaţională nu recunoşteau, până la acest moment, calitatea de „pesoană” a copilului nenăscut – de aici derivând şi imposibilitatea obiectivă de tragere la răspundere penală (şi civilă, în cadrul procesului penal) a persoanelor vinovate de vătămarea fătului.

Astfel, experienţa însemnată pe care Casa noastră de avocatură o are în gestionarea unor cauze aferente domeniulor Dreptului Penal şi Dreptului Malpraxisului Medical ne permite să arătăm că în prezent, în cazul vătămării fătului, personalul medical nu poate fi tras la răspundere penală decât pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu (art. 249 C.Pen.). Abia dacă infracţiunea este săvârşită după momentul naşterii propriu-zise, putem vorbi despre infracţiuni contra persoanei, respectiv vătămare corporală din culpă (art. 184 C.Pen.) sau ucidere din culpă (art. 178 C.Pen.).

Aceste prevederi trebuie avute în vedere şi prin raportare la faptul că însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza “Vo contra Franţei”, din 08 iulie 2004, a arătat că nu doreşte să clarifice statutul embrionului, prin calificarea sau nu ca “persoană”, în sensul prevederilor art. 2 din Convenţie, în condiţiile în care interesele mamei şi ale copilului nenăscut coincid, iar atingerea adusă acestui in