Unul dintre principalele motive pentru care cei care vin în contact cu bursa nu reuşesc să facă bani din investiţii în acţiuni este că au memorie de scurtă durată luând în considerare ca reper doar evoluţia pieţei din ultima perioadă. Cumpără având ca exemplu o perioadă de creştere furtunoasă a pieţei care este pe cale să se încheie şi cad în depresie abandonând investiţiile după un crah bursier de amploare care le-a dezamăgit aşteptările.
Acest lucru s-a putut observa şi la bursa de la Bucureşti, unde după o cădere a pieţei cu 82% în decurs de un an şi jumătate nu mai puţin de 14.600 de investitori au decis că investiţiile la bursă nu sunt de ei şi şi-au închis conturile de tranzacţionare.
Dacă pe minimele bursei existau circa 101.000 de conturi de tranzacţionare deschise la casele de brokeraj, până la sfârşitul anului trecut au mai rămas doar 86.000 de conturi în total la BVB, perioadă în care bursa nu a recuperat decât o mică parte din pierderile anteriore.
SIF-urile se tranzacţionează în prezent la numai un sfert din valorile pe care le aveau în vara anului 2007, iar marea majoritate a acţiunilor valorează jumătate din cât făceau pe maximele Bursei.
De ce au decis aceşti investitori să iasă de pe piaţă după ce acţiunile s-au ieftinit în unele cazuri şi de 10 ori şi cu puţin timp înainte ca Guvernul să anunţe cu surle şi trâmbiţe ieşirea din recesiune a României?
Un posibil răspuns ar fi sindromul posttraumatic al căderii bursei. Investitorii sunt atât de traumatizaţi de sentimentele pe care le-au trăit în criză în urma scăderii abrupte a acţiunilor pe bursă, încât tind să capete o frică exagerată, anxietate faţă de investiţii la bursă şi să le evite în momentele favorabile.
Diagnosticul se regăseşte şi în dicţionarul medical şi este caracterizat ca o boală în toată regula. În definiţia sindromului de stres posttraumatic găsim