Mai multe formaţiuni maghiare îşi dau astăzi mâna în a regreta Trianonul, adică a deplânge existenţa României. Cine participă la un asemenea afront adus statului român nu poate pretinde respectul nostru, nici nu poate fi privit altfel decât ca un adversar al neamului, pentru că exact aşa se comportă. Culmea este că bocitorii Ungariei Mari ne acuză de extremism pe noi, cei care considerăm firească reîntregirea României! Adică, noi, românii, ar trebui să-i privim cu simpatie, ba chiar cu dragoste, pe cei care poartă doliu de 1 Decembrie şi care spun că Trianonul trebuie anulat? Suntem un popor tolerant, acest lucru nu poate fi negat de nimeni, decât eventual de fanatici care nu au simţul realităţii. Dar de la toleranţă până la a permite ca vecinii tăi să nege dreptul tău la existenţă, să arunce normalitatea în aer şi să pretindă că au dreptul să-ţi ia o bucată din casă e cale lungă. Cetăţenii acestei ţări au destule probleme de rezolvat, fie ei români get-beget sau de altă etnie. Prohodul Trianonului nu este unul dintre ele, pentru că nu aduce nimic bun, nimic concret, ci doar oferă o platformă falsă pentru unii reprezentanţi ai comunităţii maghiare. Chiar cred etnicii maghiari că vehicularea revizuirii Trianonului le aduce un plus de bine în vieţile lor? Mă îndoiesc că această temă este altceva decât o fantoşă politică pentru cei care vor să-şi justifice existenţa şi activitatea. Dar cine se ocupă cu amăgiri de acest fel, prin care aruncă mănuşa însăşi existenţei României ca atare, nu merită altceva decât dispreţ, pentru că nu poţi pretinde că ai rolul de a construi pentru o ţară şi pentru cetăţenii ei, indiferent de etnie, distrugând-o şi transformând-o în ţintă permanentă. Dacă singura preocupare a unor reprezentanţi politici ai etniei maghiare este să închine ode nedreptăţii prin care Transilvania românilor a fost sub dominaţie străină sute de ani şi să se uite