Nu teologia trebuie sa se supuna economiei, ci invers, economia, pastrindu-si propria armatura conceptuala sau aparatul notional propriu, trebuie sa preia regulile si principiile de baza ale teologiei, transmisia facindu-se prin intermediul eticii sau moralei. Intr-un fel, poate ca inflexiunea care s-a produs odata cu Renasterea a fost necesara, chiar inevitabila. Sute de ani, corpul uman a fost nu doar ignorat, ci chiar reprimat, in privilegiul naturii noastre spirituale. Pe fondul redescoperirii spiritualitatii grecesti, Da Vinci, Michelangelo si celalti corifei ai Renasterii au restaurat valoarea trupului uman si, intr-un fel, i-au redat demnitatea. Caci Iisus vindeca in egala masura si sufletele si trupurile, toate bolile fizice pe care le intilnea; mai mult, a inviat oameni, i-a readus in trup. Prin urmare, grija fata de trup si cea fata de suflet trebuie sa se gaseasca intr-un permanent si armonios echilibru, caci in trupurile acestea vom invia si noi, potrivit traditiei religiilor abrahamice. Foarte repede, insa, s-a cazut in extrema cealalta, cu excesele si lipsa ei de masura, o extrema caracterizata prin umanism, rationalism, secularism si cultul placerilor carnale, intr-un cuvint - fericirea pe pamint. In epoca moderna, nu omul a fost cel uitat, ci Dumnezeu. Societatile s-au desacralizat, mintuirea a fost inlocuita cu progresul, iar sufletul s-a cuibarit intr-un ungher, oprimat de o intreaga tehnologie a placerilor simturilor. Am devenit niste trupuri ratacite in care se vede tot mai putina lumina. E necesara deci o noua Renastere, de data aceasta a spiritului, pentru restaurarea echilibrului intru care pledam anterior si reincintarea lumii, o noua spiritualitate. In tot cazul, lucrurile nu mai pot continua asa, e nevoie de "un Cer nou si un Pamint nou". In acest spirit, am scris o carte prin care am lansat un concept nou, un cuvint compus, Teoeconomia (Jun