Pe când ochii opiniei publice sunt îndreptaţi spre formarea alianţei dintre PSD, PC şi PNL, ceea ce se petrece în interiorul puterii rămâne oarecum obscur, în bună măsură din cauza unei rele comunicări a acesteia cu mediile.

Acest fapt aruncă asupra puterii actuale o umbră neplăcută: lipsa de comunicare e de obicei asociată cu o putere autoritară şi arogantă.

Într-adevăr, nucleul dur al PDL, cel ce guvernează efectiv (dând impresia, iarăşi neplăcută, a suprapunerii dintre partid şi stat despre care vorbea de curând Sever Voinescu) este de acest fel. Partidul, foarte criticat în ultimii ani datorită mai ales corupţiei unor membri foarte vizibili ai săi, comparat chiar cu PSD-ul din acest motiv, e un exemplu tipic de partid care nu a trecut printr-o reformă internă. El se prezintă azi ca un conglomerat de tendinţe în jurul unui nucleu nu doctrinar, ci clientelar, de interese imediate economice şi politice. Partidul democrat liberal a fost iniţial partidul personal al lui Traian Băsescu, aşa cum PSD a fost partidul lui Iliescu. Dar, cum steaua celor doi controversaţi oameni politici va apune curând (de fapt, a şi apus: azi o vedem şi nu e...), fireşte că aceste partide oportuniste trec prin frământări şi restructurări, preocupate de supravieţuirea lor într-o lume fără "tătuci".

PDL-ul nu mai poate conta, în orice caz nu multă vreme, pe charisma şi funcţia lui Băsescu. El va trebui în curând să se descurce pe cont propriu într-un mediu politic ostil. Guvernarea în vremuri de criză a făcut ca popularitatea sa să scadă dramatic. Măsurile excesive şi inutil de dureroase pe care le-a luat în această perioadă, incluzând stupida creştere a TVA la 24 la sută (după părerea mea cea mai mare greşeală a actualului guvern) şi reducerea neinteligentă a salariilor şi pensiilor vor costa mult acest partid la viitoarele alegeri. La fel cum îl vor cost