Nu cred ca exista vreun om cu imaginatie atat de bogata incat sa poata face un inventar al tuturor lucrurilor de pe fundul Dunarii. Cine vrea, totusi, sa incerce, ar putea incepe cu una pereche chei de la Cielo-ul lui Marian, soferul. Nu cred ca exista vreun om cu imaginatie atat de bogata incat sa poata face un inventar al tuturor lucrurilor de pe fundul Dunarii. Cine vrea, totusi, sa incerce, ar putea incepe cu una pereche chei de la Cielo-ul lui Marian, soferul.
Se facea ca eram in duty-free-ul... Ba, nu, asta e din alta poveste (prietenii stiu de ce). Se facea ca Sorin Anghel, in timp ce incerca sa se "evaporeze" (asa zice el ca se spune la a cobori de pe vapor) a gasit un locsor, mic-mic, intre doua vapoare. S-a impiedicat si a zvarlit bunatate de chei. S-a incercat, mai apoi, apelarea unor spargatori de masini calificati. Dar Zimnicea e un oras atat de sarac incat si in aceasta meserie exista numai faliti. Acest eveniment l-a mai tinut pe "Ang(h)el Radios" alaturi de noi pentru o ora. Restul echipei a tulit-o la Bucuresti, pentru a face locul altor fete, mai palide sau mai putin palide sau deloc palide (eu fac parte din categoria fata palida, caci cafeaua e "mocca" si se mananca, zilnic, cu patru pachete de tigari).
Si a venit prima dimineata cu noua formula Iela - Costin - Gabriela - Marin - Laura. Oameni care au adus ceata, la propriu. Vaporul nostru nu poate face nici o manevra, asa ca ramanem la tarm, caci suntem inconjurati de o pasta albicioasa, pe care, daca ai filma-o, ai putea-o face spot public la smantana. Se aude de doua remorchere care s-au impotmolit la sase kilometri amonte de noi si Dunarea a facut, acolo, un prag peste care va fi greu sa trecem daca nu se ridica aceasta ceata. Cu siguranta fluviul e ofticat pentru ca o echipa de jurnalisti vrea sa scrie despre el fara sa-i ceara in prealabil acordul. "Suntem pe domeniu public,
