Ars amatoria: aici trebuie cautat intelesul filozofiei lui Mihai Sora. Nici constringeri, nici injonctiuni profesorale, nici reflexe jargonizante. O lectie in care lipsesc instructiunile despre „performanta“, „cariera“, tot ceea ce alcatuieste exterioritatea impudica a unui ridiculum vitae. Nimic din invatatura lui Sora nu va fi, prin urmare, vreodata legat de o obligatie (sistemica) oarecare. intr-un anume sens, toata filozofia sa sta in gestul acesta: intr-o suprapunere perfecta a lui amor si a lui ars, care face, pina la urma, din expresia arta de a iubi un pleonasm.

Despre „educatia sentimentala“ este vorba, de fapt, la Mihai Sora, dincolo de orice tehnica ori retorica a specializarii. Cei – foarte putini – care au avut privilegiul sa prinda (din zbor) aceasta lectie, la „scoala din strada Michelet“, stiu ca ea este una din acele lectii rare si autentice care nu pot fi invatate mecanic, pe de rost, ci trebuie interiorizate. La scoala lui Mihai Sora nu se dau teme pentru acasa, nici extemporale, nici premii; oricine poate intra, fara concurs de admitere, test de limbi clasice ori perorari despre fiinta, spatiu si timp. Dupa cum, odata intrat, poti oricind pleca fara alte formalitati de iesire, suspine sau carti despre despartire. Pentru ca aici se invata cum sa vietuiesti in(tr-)Adevar pentru Celalalt.

Aici se invata Iubirea.

„Din infruntarea cu cuvintele, poetul iese zgiriat si impuns, sfichiuit si mingiiat, – coplesit si radios. Dar si cuvintele ies, rostite de el, mai zgrunturoase sau mai ascutite, mai iuti sau mai catifelate decit fusesera. Tuturor medierilor depozitate si racite in cuvint, el stie sa le redea pilpiirea vietii; ducindu-le pina la incandescenta, le converteste la propria lui mediere, imbogatita asa cu intreg aportul reinviat al trecutului. El e vesnic-indragostitul, perfectul amant. Sub dogoarea pudica a mingii