După alegeri, consultările politice au loc între candidatul la funcţia de prim-mi­nistru şi partidul sau coaliţia de partide care au susţinut desemnarea sa de preşedintele României. Procedura de învestire are semnificaţia formării Guvernului ca expresie a voinţei celor două autorităţi publice alcătuite pe baza votului acordat de corpul electoral, Parlamentul şi Preşedintele României, în care însă rolul hotărâtor îl are Parlamentul, Guvernul neputându-se forma şi neputând funcţiona decât dacă se bucură de încrederea acestuia.

Sunt interpretările oficiale date controversatului articol 103 din Constituţia României privind învestirea noului Guvern. În 1992, apărea la Editura Monitorul Oficial volumul "Constituţia României – comentată şi adnotată". Lucrarea a apărut la un an după adopta­rea primei Constituţii postdecembriste a Ro­mâniei. Printre autorii lucrării se nu­mără fostul senator PSD Antonie Iorgo­van, Ioan Muraru, în prezent Avocatul Po­po­rului, şi Ioan Vida, actualmente pre­şe­dintele Curţii Constituţionale. Acest vo­lum cuprinde practic interpretarea ofi­cia­lă a legii fundamentale a ţării, inclusiv a prevederilor referitoare la învestirea Guvernului, care au stârnit multe discuţii pro şi contra înainte şi după alegeri. Chiar dacă în 2003 Constituţia a fost revi­zui­tă, articolul care stabileşte procedura de învestire a Guvernului a fost men­ţi­nut, dându-i-se o altă numerotare. Astfel, dacă în Constituţia din 1991 acest articol avea numărul 102, în actuala formă a legii fundamentale acesta are numărul 103 şi prevede acelaşi lucru ca şi acum 17 ani: "(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-mi­nis­tru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea ma­jo­ritate, a partidelor reprezentate în Parlament. (2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere