Nu trebuie facuta nici o statistica in privinta rostirii zilnice a numelor lui Dumnezeu si diavolului in Romania. Cu toate slujbele preotilor, cu toate lepadarile nasilor de satana la botezuri, cu toate rugaciunile zilnice ale crestinilor mireni, de departe dracul, cu varianta naiba, e pomenit mai des, zi si noapte, in case, pe camp, pe strazi, in trafic, in carciumi, in piete, in scoli, in alte institutii, chiar si in cele din varful statului, in campanii electorale si in tribunele stadioanelor, la mitinguri si greve, la diferite sarbatori, in filmele si piesele de teatru contemporane, in cartile de beletristica s.a.m.d.
Din punct de vedere mistic, rezultatul e cat se poate de graitor: tara e la pamant, coruptia si hotia predomina, sexualitatea e obsesiva, vedetele zilei sunt de multe ori de cea mai joasa speta, patachinele se lafaie in paginile tabloidelor sau pe eranele televizoarelor, meritul nu e apreciat, banul e la putere, scolile nu mai au autoritate, tineretul nu mai are idealuri inalte, eroii din trecut ai neamului sunt ocultati sau batjocoriti, vietile trec intr-un decor murdar, acompaniate de manele, iar viitorul se arata sumbru. Dumnezeu ne-a uitat pe noi sau noi L-am uitat pe El? Dar cum a inceput totul, in credinta romanilor?
Facerea lumii
La inceputul inceputului, nu era decat intuneric bezna, nu era nici pamant, nici soare, nici luna; nimic altceva decat un noian de apa, ce se intindea in tot haul cel fara de margini. Oriincotro te-ai fi intors si te-ai fi uitat, era numai apa. Apa aceasta statea nemiscata, ca o oglinda. Odata, nu se stie cand si nicicum, inca n-a fost nimeni sa vada, apele au inceput sa se miste incetul cu incetul, asa cum ar sufla cineva pe suprafata apei. S-au ivit atunci cercuri mari, asa cum se fac pe fata unui lac, cand cade o piatra sau se arunca o broasca in ea. Cercurile acestea, izbindu-se u