Subvenţiile, sau cel puţin modul în care se acordă ele, nu încurajează producţia şi nici eficienţa. Premierul Tăriceanu anunţa zilele trecute că vrea să transforme România în cea de-a doua putere agricolă a Europei unite. O declaraţie de înţeles în preajma campaniei electorale, ţinând cont de sensibilitatea românului atunci când vine vorba de agricultură. În clasele mici, încă se învaţă despre câmpiile mănoase, despre pământul gras ca untul şi, în gen

Subvenţiile, sau cel puţin modul în care se acordă ele, nu încurajează producţia şi nici eficienţa.

Premierul Tăriceanu anunţa zilele trecute că vrea să transforme România în cea de-a doua putere agricolă a Europei unite. O declaraţie de înţeles în preajma campaniei electorale, ţinând cont de sensibilitatea românului atunci când vine vorba de agricultură. În clasele mici, încă se învaţă despre câmpiile mănoase, despre pământul gras ca untul şi, în general, despre o ţară cum nu mai e alta pe pământ.

Cam 40% din populaţia ţării locuieşte tot în mediul rural; chiar dacă unele comune şi-au schimbat statutul în oraşe, ele nu pot fi incluse în zona urbană. Iar mediul rural este legat indisolubil de agricultură.

Deseori auzim politicieni, antreprenori sau ziarişti înfierând faptul că România importă toate produsele agricole care s-ar putea obţine şi în ţară. Cine e de vină? Importurile nu se mai fac centralizat. O firmă care se ocupă cu comerţul cu sare, pui congelaţi sau făină decide singură dacă să cumpere de la producătorii interni sau din import.

Decide în funcţie de preţ, calitate, ambalaj etc. Firma respectivă urmăreşte profitul şi va lua decizia raţională din punct de vedere economic. La sfârşitul anului, când tragem linie, vedem că am cumpărat mai mult din import, dar asta a fost de fapt, în