\"Va şti Albă ca Zăpada să se ferească de piticul portocaliu?\" Acesta a fost titlul editorialului meu din 16 septembrie.

Nu apucase să se usuce cerneala din ziar că a şi venit răspunsul: "Nu a ştiut!" Sebastian Lăzăroiu a fost descăunat de la ministerul Muncii. Împlinise trei luni şi 13 zile de mandat. Şi tocmai declarase că nu ar intra în PDL, "aşa cum este el acum", ci într-o mişcare mai largă, care să coaguleze toate forţele de dreapta.

Lăzăroiu i-a stat PDL-ului ca sarea în ochi. Cum să ajungă un venetic ministru peste noapte? Ba să şi continue să-şi dea cu părerea despre un partid în care nici măcar nu e tentat să intre? Combinaţia de ministru şi analist a scos din minţi vechea gardă. "Lăzăroiu era un fel de Tata Omida. Ostentativ de independent. Orice atingere cu PDL era câh", a descris plastic Radu Berceanu situaţia.

Ce rol a avut Băsescu în această mişcare? Mazilire sau stratagemă? Îşi luase prea mult elan fostul consilier de la Cotroceni, voise el să ţeasă un preş mai lung decât primise urzeală? Sau totul era un joc gândit cu minte rece, pentru a-i crea lui Lăzăroiu o aură de independent (inclusiv faţă de PDL) încă şi mai strălucitoare şi a-i da libertate de mişcare? Libertate de Mişcare Populară, evident.

La ceremonia ungerii înlocuitoarei lui Lăzăroiu, Băsescu i-a administrat acestuia un perdaf aspru, pentru criticile la adresa PDL. "Păstraţi-vă criticile pentru opoziţie!" Câteva zile mai târziu, însă, la emisiunea lui Ion Cristoiu de la B1TV, Băsescu a venit cu nişte nuanţe foarte interesante. Întrebat dacă i-a dat vreun telefon lui Lăzăroiu, după ce acesta a fost schimbat, şeful statului a răspuns că a fost foarte ocupat, dar că putea Lăzăroiu să-l sune. Poate are reţineri, după ce a fost dat afară, a sugerat Cristoiu. Băsescu a replicat cu duioşia unui părinte care vrea să-şi împace odrasla cu o ciocolată,