Banca Centrala Europeana (BCE) si FED (banca centrala a SUA) au injectat sute de miliarde de euro si dolari pentru a linisti pietele financiare. Indicii graiesc despre amploarea framantarilor din pietele financiare, despre o criza de incredere. Fondurile de investitii si-au inghetat operatiunile sau au colapsat. Dobanzile pe termen foarte scurt (overnight) au crescut subit, in SUA urcand spre 5,80% (de la 5,25, care este dobanda de interventie acum a FED) si in zona euro catre 4,80%, fata de dobanda de 4% practicata de BCE. Numai interventiile celor doua mari banci centrale au readus dobanzile overnight la nivelurile dorite. Liniile de finantare pentru mari tranzactii (asa-numitele leveraged buyout) au fost drastic taiate si bancile, intre ele, si-au diminuat apetitul pentru refinantare. Nu in cele din urma, pe piata ipotecara din SUA rata esecurilor (numarul celor care nu pot rambursa creditele luate) a crescut simtitor. Originea imediata a turbulentelor poate fi localizata in piata ipotecara din SUA, in asa-numita sub-prime market, care deserveste clienti cu bonitate indoielnica. Se simte deja un efect de contaminare (contagiune), institutii financiare (banci) din Europa si Asia intampinand probleme. Dar cauzele, in opinia mea, sunt mai profunde pentru a intelege ce a subminat increderea (trust) pe pietele de credit din SUA si Europa.

Un sistem financiar, fie ca se bizuie mai mult pe piete de capital, fie mai mult pe banci, are rolul de a misca surplusul de lichiditate de la cei care economisesc la cei care au nevoie de mai multe resurse (pentru consum sau investitii). Intermedierea trebuie sa fie transparenta, iar nivelul dobanzilor (ce acopera diverse orizonturi de timp) ar concilia dorinta unora de a se imprumuta cu inclinatia altora de a renunta la o parte din resursele proprii pe o perioada de timp. Bancile si pietele de capital (prin tranzactionare de ob