Ucrainenii din Bucureşti s-au strîns pentru a le ţine pumnii favoriţilor la meciul cu Franţa. N-a ieşit cum ar fi vrut, dar nu dezarmează: vor susţine echipa în stil căzăcesc, pînă la capăt
Şevcenko preia, ţîşneşte scurt, cît să-l depăşească pe Rami. Un pas, doi, trei, mingea vîjîie scurt din "dreptul" vîrfului. "Uuuu!", se aude un glas comun, însoţit de mîini trecute prin păr. A zburat la o palmă de bară. Jumătate din terasă oftează uşurată, biletele la pariuri rămîn în cărţi. Doar un colţişor regretă fiecare centimetru dintre traiectoria balonului şi poartă: ucrainenii din Capitală.
Citeşte şi: Cazacii de la Gorjului » Cum am văzut la Bucureşti, alături de ucraineni, înfrîngerea lor cu Franţa de la un Euro fără România
Copiii căpitanului Şeva
Întîlnirea se produce într-un local simplu din spatele pieţei Gorjului. Lumea se adună la 7 fără un sfert. Îmbrăcaţi în albastru şi galben, atrag priviri dubioase: "Cine mai sînt şi ăştia?". Ucraineni, voioşi şi încrezători, indiferent de vîrstă şi de stare. Cel mai fericit pare Colea (4 ani), deşi e julit la cot. Cineva încearcă să îi pună un plasture peste rană. Îşi smuceşte mîna şi arată spre piept: "U-cra-i-na!". E mic, dar nu şi mezinul grupului: surioara sa, Nadia, n-a împlinit un an!
Imnul, nu comanda
Plouă aprig la Doneţk, iar celebra "La Marseillaise" e savurată de bucureşteni. Dar abia după încheierea ei urmează momentul grupului. "Şce ne vmerla Ukraine ni slava, ni volia", imnul vecinilor de la nord, răsună din grupul ucrainean. Toţi în picioare, îl cîntă cu mîna la inimă: majoritatea sînt membri ai Ansamblului folcloric "Zorea", care concertează în ţară şi în străinătate. În peisaj apare şi chelneriţa. "Comanda dumneavoastră?". Stă cîteva secunde, timp în care nu îi răspunde nimeni. "Mă scuzaţi!", se retrage, ruşinată. Berea poate aştepta cîteva secunde! @