Consiliul National PSD a inceput intii pe holuri. Lideri mici, mijlocii si maricei bintuiau, trageau o tigara. Aveau linistea proclamata de Iliescu in ‘90, pe cind cu Piata Universitatii. Normal, am inceput sa iau la rost un complotist.
Reporter: Cum l-ati terminat pe Iliescu?
Ilie Sirbu: Pe cine? Pe domnul Iliescu? Nu s-a discutat niciodata de terminarea dumnealui.
Reporter: Stim si noi adevarul!
Ilie Sirbu: Nu exista decit un singur adevar. Iar noi, grupul de la Cluj, am avut un material privind restructurarea partidului, nu se referea la lideri. Noi nu putem accepta in partid lupte care pot sa mearga pina la a omori, a sacrifica pe cineva! Ma duc, au venit Nastase si Geoana! Intram!
Si se intra. Geoana repeta: „dati-mi voie", „multumesc dragului nostru Sandu", „dragul nostru Dan Mircea Popescu candideaza", „vreau sa va asigur", „asa cum se cuvine", „fac un apel". Si toate cu gesticulatie ampla si varza. Aceasta familiaritate a dat: „Aristica, trezorier", „Miron, draga!", „Serban, te rog!", „multumesc, Dane!".
Astfel incit teatrul de papusi Mircica a atins apogeul cu o lista a unora de la tara, care cica vor avea partidul pe mina: „Ciuperca, Tilva, Plotu, Pasare, Cretu, Ster, Cusnir".
Dan Mircea Popescu a mestecat urmatoarele vorbe goale: „militanti, responsabilitate, moralitate, eficienta, propus, realizat, pasi, realitatea-pierdut, nu revenire, noi model, coeziune, forta". Pe baza lor a fost ales, ulterior, presedinte al Consiliului National.
Dragul Miron, gras, urias si intunecat, a prezentat astfel problema principala a votarii presedintelui Consiliului National: „Vom iesi pe usa din spate… vom iesi pe usa din spate! Vom iesi pe usa din spate, in dreapta aveti cabina si aveti urna de vot. Asa, multumesc, domnule Nastase, se dau ecusoane si primiti buletinul. |ncercuim pentru,