22 de ani, Claudiu Komartin este mezinul desantului prin care Editura Polirom încearcă să împuşte doi iepuri deodată: rebrand-uirea unei edituri de top pe vremuri - Cartea Românească - şi lansarea pe piaţă a unui nou produs literar (nou pentru piaţă): poezia. Primul gest mediatic al campaniei este alăturarea unui CD fiecăruia dintre cele cinci volume de poezie proaspăt lansate: pentru că poezia nu este numai literă, cod, ci şi (ar trebui, se presupune) expresie sensibilă a poetului, ecorşeu, ectoplasmă, imediatiteţe. Sau, mai direct, pentru că poezia pe hîrtie nu se vinde neam. Acestea fiind spuse, să revenim la volumul lui Claudiu Komartin. Tînăr, poetul nu se află totuşi la debut. Păpuşarul şi alte insomnii, volum publicat la Editura Vinea în 2003, a provocat reacţii critice energice, sentenţioase ("Dacă poezia română va avea un viitor, îl va avea prin Claudiu Komartin şi prin Dan Coman", dixit Al. Cistelecan, cel mai fidel, inteligent şi narcisic critic român de poezie). Poetul a fost premiat, s-a dovedit curînd un spirit analitic în stare să teoretizeze mult mai plauzibil decît tovarăşii lui de generaţie - generaţia 2000 - şi un critic virtual cu o cuprindere culturală remarcabilă. Născut însă prea devreme, Claudiu Komartin s-a trezit curînd în situaţia, dacă nu pe de-a-ntregul reală, atunci măcar simulată, dată fiindu-i vîrsta, de a avea de ales şi, cum se întîmplă la început, de a se fi lăsat ales. Pentru că vocaţia lui literară oscilează între sensibilitatea poetului, calofilia cititorului asiduu de literatură, apetitul raţional al intelectualului şi estetismul elitist al mondenului fin-de-siècle. Astfel că, lansîndu-şi destul de repede un al doilea volum, Claudiu Komartin se propune ca poet fără să se fi ales ca atare. După cum declara în Suplimentul de cultură, cu modestia pe jumătate jucată a premiantului conştient de doza de "impurităţi" din criteriile car