Traian Băsescu şi-a făcut revenirea oficială în viaţa publică la nunta fiicei sale. A fost o mişcare inteligentă, episodul contracarând o parte dintre resentimentele acumulate de publicul care se simte înşelat şi ignorat de decizia Curţii Constituţionale. În locul unui discurs explicativ la reluarea funcţiei, a preferat un simplu şi omenesc “S-a dus fata lu’ tata!” Iar cele câteva huiduieli care s-au făcut auzite după ceremonia oficială de la primărie au marcat doar tradiţionala resursă de mitocănie a unei părţi a electoratului.

Pe tema nunţii “regale” s-a vorbit deja prea mult. Un lucru e sigur: că acest eveniment privat, la urma-urmei, a reuşit să pună în evidenţă contradicţia de fond dintre majoritatea populaţiei şi cei care o reprezintă cu ostentaţie în diverse funcţii oficiale.

Chestiunea principală în acest moment o reprezintă severa pierdere de viteză pe care o înregistrează România în contextul european. După toată tevatura declanşată de acuzele – înghiţite cu nepermisă uşurinţă de oficialii europeni, în condiţiile în care autorităţile române nu au reuşit să explice şi să facă cunoscute caracteristicile procesului de schimbare iniţiat într-o manieră, e drept, dură şi grăbită – s-a lăsat un soi de linişte grea şi bănuitoare. Europenii sunt, par, mulţumiţi că Băsescu a fost pus la loc şi că decizia Curţii Constituţionale a fost respectată, dar promit să rămână vigilenţi. Ca nu cumva să se încerce o nouă “lovitură”? Nu ştim.

Ştim că doar anularea găzduirii Congresului Socialiştilor Europeni de către Bucureşti cântăreşte greu în balanţa încrederii. N-are importanţă cine a avut iniţiativa demersului – iar chiar dacă ideea a plecat de la Ponta, ea a părut să fie îmbrăţişată cu un sentiment de uşurare de colegii săi reuniţi în Africa de Sud. Consecinţele crizei constituţionale sunt evidente. Refuzul nemţilor de a-l accepta pe Marga ca ambasador, du