Cei de la Agenţia Naţională de Integritate (ANI) nu mai citesc presa. A fost o vreme când instituţia în cauză se autosesiza imediat ce ziarele sau televiziunile relatau un caz ce părea a fi de competenţa sa. În acea perioadă se glumea pe seama ANI, care părea să funcţioneze după principiul "copy-paste", articolele din presă furnizând nouăzeci la sută din muniţia de război a instituţiei.

La un moment dat, relaţia s-a blocat. Ori ANI nu a mai făcut faţă avalanşelor de dezvăluiri din mass-media, ori aceasta din urmă nu are discernământ şi prezintă cazuri şi persoane fără să analizeze oportunitatea demersului.

Cum altfel ar putea fi explicată verificarea acum a averilor liderilor de sindicat? Toată ţara ştia că unii dintre aceşti lideri au averi fabuloase. Presa a scris, de ani de zile, despre aceste averi, au apărut articole, s-au fotografiat case şi maşini, s-au făcut emisiuni tv. Este foarte bine că ANI s-a autosesizat, este foarte bine că face aceste verificări dar de ce abia acum?

Chiar dacă să presupunem că în spatele acestei acţiuni nu se află nicio comandă, nimic ocult, puţini vor crede că lucrurile stau aşa, mai ales că împricinaţii au acuzat imediat presiuni şi comenzi politice. Cu alte cuvinte, verificarea ANI a fost prezentată ca fiind represalii împotriva sindicaliştilor care au scos oamenii în stradă şi care au criticat măsurile Guvernului. Practic, prin demararea acum, cu întârziere, a acestor investigaţii, ANI şi-a dat cu stângul în dreptul, în condiţiile în care instituţia are oricum o credibilitate firavă.

A doua întrebare care se pune este ce se va întâmpla cu aceste verificări, care va fi finalitatea lor? Practic, aici este principala vulnerabilitate a instituţiei: eficienţa. Deşi funcţionează de ani buni, ANI nu este capabilă în momentul de faţă să prezinte opiniei publice măcar un singur caz de notorietate care să fi fost fi