Joy Womack a atras atenţia presei internaţionale anul trecut, fiindcă era prima balerină de origine americană care termina şcoala de la Balşoi şi era angajată în corpul de artişti ai celebrului teatru. Acum câteva zile, ea a reapărut în ştirile din presa de peste Ocean, fiindcă a decis să părăsească Teatrul Balşoi. Motivul? I-au cerut şpagă 10 mii de dolari ca să capete un rol de solistă.
Când a mers la Moscova, în 2009, avea doar 15 ani. Venea dintr-o familie cu nouă copii şi a avut ambiţia de a face carieră. A crezut că visul ei s-a împlinit. Acum, e decepţionată: într-un interviu pentru Los Angeles Times, Womack a dezvăluit că o altă balerină a aranjat ca un „sponsor” să ofere teatrului un Mercedes pentru ca ea să fie promovată. Ce e interesant în toată istoria de la Balşoi e că tânăra americană a refuzat să depună plângere şi să indice cine şi cum i-a cerut banii.
Dar nu se întâmplă oare mai mereu aşa? „Aici este vorba de mentalitate / Rămasă de pe vremea lu' împuşcatu', nepoate", zic versurile unei melodii a lui 1-Q Sapro. Iar ele sunt valabile pentru Rusia, ca şi pentru România.
De când se discută public despre corupţia de la noi, informaţiile abundă în detalii şi uneori e greu să treci de partea anecdotică, fiindcă fiecare are o poveste de spus. La o privire sintetică, se impun totuşi două observaţii despre şpaga la români. Aş menţiona, în primul rând, varietatea extraordinară a situaţiilor evocate. Pe Internet se poate găsi inclusiv o „piaţă de şpagă", cu exemple colosale despre cine şi ce primeşte.
Sunt larg răspândite coruperea inspectorului care merge să-l amendeze pe buticar pentru că nu respectă normele de protecţia consumatorului sau a mecanicului auto care trebuie să-ţi facă inspecţia maşinii. Cine n-a auzit, apoi, de funcţionarul care poate să-ţi elibereze un certificat mai repede decât altora sau de asistenta medicală care vre
