In doua zile succesive, Ateneul Roman a gazduit trei tineri violonisti de valoare, cu un trecut diferit si cu destine diferite. Este vorba despre Alexandru Tomescu - la final de turneu Stradivarius, despre Razvan Hamza, solist in concertul de Ceaikovski,
Aflat intr-o perioada (speram provizorie in cariera lui) in care nu poate canta la vioara din motive de sanatate, Maxim Vengherov - poate cel mai cunoscut violonist virtuoz al ultimului deceniu - s-a aplecat cu si mai multa atentie asupra dirijatului, preocupare mai veche a sa. L-am vazut in fata orchestrei Filarmonicii "George Enescu", comunicand muzica prin fiecare por al fiintei sale, dirijand mult prin mimica fetei. In ceea ce priveste diversificarea gesticii, probabil ca aceasta va veni cu timpul, in masura in care Maxim Vengherov va continua in aceasta directie.
Alaturi de el, solist in Concertul pentru vioara si orchestra de Ceaikovski (cat de greu trebuie sa fie sa canti acest concert in fata celui care i-a oferit una dintre cele mai convingatoare versiuni), a fost violonistul nascut in Romania, actualmente concertmaestru al Filarmonicii de Stat din Kassel si membru al Orchestrei Festivalului de la Bayreuth, Razvan Hamza. Pentru publicul avizat este greu sa-l aiba in fata ochilor pe Vengherov, chintesenta pasiunii si a talentului in intepretarea muzicii ceaikovskiene, si sa asculte o versiune extrem de corecta, dar poate prea nemteasca a acestui concert. Am ramas cu imaginea generozitatii lui Vengherov care il aplauda din umbra pe solist si cu senzatia de satisfactie ca iata, un alt muzician roman, Razvan Hamza, reuseste sa faca o frumoasa cariera in orchestrele europene.
Totusi, desi prezenta lui Vengherov la Bucuresti in afara Festivalului Enescu este un eveniment cu totul deosebit, evenimentul saptamanii trecute a fost unul suta la suta autohton: incheierea primului turneu