În România, tenisul e un sport atît de scump, încît nu şi-l permite decît Guvernul.

Cei 250.000 de euro pe care Guvernul i-a alocat din fondul de rezervă pentru organizarea unui turneu WTA la Bucureşti nu reprezintă costul integral al acestei competiţii. Reprezintă doar garanţia. O dată primită permisiunea WTA, vor apărea adevăratele costuri ale evenimentului.De regulă, un astfel de turneu presupune cheltuieli de ordinul sutelor de mii de euro. Ideal ar fi ca organizatorii să găsească sponsori generoşi şi să ceară cît mai puţini bani publici. De exemplu, turneul WTA de la Bruxelles s-a desfiinţat după numai trei ediţii. Conform Associated Press, organizatorii belgienii au ajuns la concluzia că e prea scump: “Contextul economic şi investiţiile mereu mai mari, necesare pentru a îndeplini condiţiile WTA, au făcut dificilă, dacă nu imposibilă sarcina de a găzdui turneul”. Ceea ce nu-şi permit săracii de la Bruxelles îşi permit bogaţii de la Bucureşti, acest Dubai în devenire al Europei.

Nu numai că ne permitem, dar ne şi batem zdravăn cu pumnul în piept. Budapesta a renunţat şi ea la organizarea unui turneu WTA şi aşa a rămas locul liber să ne desfăşurăm talentele de gazde. Bun! Primul sfert de milion de euro a zburat din fondul de rezervă al Guvernului. În România, cînd se vorbeşte despre tenis, trebuie să apară pe undeva şi numele lui Ţiriac. Un cotidian central notează că autorităţile se aşteaptă ca, după prima ediţie bugetară, magnatul să suporte cheltuielile de organizare a turneului de la Bucureşti. Să aştepte! Sau să întrebe primăria din Madrid cîţi bani bagă în buzunarul lui Ţiriac, în contul organizării turneului de la Caja Magica.

Cînd se vorbeşte despre tenis, trebuie să pomenim şi de federaţia de specialitate, cu un buget anual de aproximativ 400.000 de euro. O federaţie care refuză să plătească taxa de participare de 40 de euro, la un tur