In librării, un volum format mare, frumos şi bogat ilustrat, cu aspect de album de artă, are un titlu năucitor: "100 de catastrofe naturale". In mulţimea cărţilor care inventariază locuri faimoase - "50 de capitale de vizitat" - creaţii celebre - "70 de minuni ale lumii" - sau tablouri care trebuie neapărat cunoscute - "1.000 de capodopere ale picturii"
In librării, un volum format mare, frumos şi bogat ilustrat, cu aspect de album de artă, are un titlu năucitor: "100 de catastrofe naturale". In mulţimea cărţilor care inventariază locuri faimoase - "50 de capitale de vizitat" - creaţii celebre - "70 de minuni ale lumii" - sau tablouri care trebuie neapărat cunoscute - "1.000 de capodopere ale picturii" - , apariţia unui panoramic al nenorocirilor spectaculoase poate să semene a contribuţie editorială necesară. La urma urmei, tot ce are o dimensiune şi un motiv provocator, ca excepţie, poate fi insumat intr-un clasament. In 1990, un jurnalist cunoscut ca excentric şi cinic cumpărase din Germania un cărţoi de mărimea unui atlas, care se chema "Cele mai innebunitoare 100 de sexe de femei din toată lumea", şi reuşea intr-adevăr să năucească toate redacţiile unde-l arăta.
Poate că albumele cu imagini ale dezastrelor n-or să aibă niciodată titluri comerciale, de tipul "Cele mai mari 100 de inundaţii" sau "Cele mai cumplite 100 de boli". Intrevăd in editarea volumului cu 100 de catastrofe care au speriat omenirea un substrat educativ, o cauză prevenitoare. Numai că ideea aceasta, de a acredita criterii de importanţă şi performanţă in treburi care implică imense suferinţe individuale, deschide calea către o sistematizare a atrocităţilor in care mai marele, mai multul, mai răul sunt asociaţi cu progresul in performanţă. De ce n-ar apărea şi cărţi precum "Cele mai interesante 100 de violuri asupra minorilor?" ori "Cele mai sugestive 100 de i
