România dispune de o treime din resursele curative ale Europei. Uriaşul potenţial aşteaptă doar să fie exploatat. Până recent, ţara noastră nu avea omologată nicio staţiune. Sursa: MDRT
Timp de douăzeci de ani, în turism s-a vorbit mult şi s-a făcut puţin. Ne-am împăunat cu potenţialul natural al României şi am privit cu cel mai autentic spirit mioritic cum ţări incomparabil mai puţin dăruite de Dumnezeu ne-o iau înainte - cele mai la îndemână exemple fiind Bulgaria şi Ungaria - în timp ce întreaga infrastructură s-a transformat în ruină. În anul 2009, Ministerul Turismului a venit cu o nouă strategie, în care turismul balnear este o prioritate. Argumentele ne-au fost prezentate de dr. Emilian Imbri, consilier al ministrului.
Ce am fost şi ce am ajuns
Turismul balnear nu este legat de sezon sau vreme, produsul putând fi vândut 365 de zile din an (fie ploaie, fie vânt), poate fi vândut individual, în grup sau în masă, este decontat de casele de asigurări de sănătate şi poate şi revitaliza şi celelate segmente - turismul cultural, sportiv, de loisir etc. Este o soluţie şi pentru scoaterea din faliment a unor zone turistice moarte.
Până la cel de-al doilea război mondial, luxul eclatant, balurile şi cazinourile rimau perfect cu apele minerale şi nămolul curativ. Staţiunile Herculane, Olăneşti, Slănic Moldova, Sărata Monteoru sau Carmen Sylva (actualul Eforie) erau mai preţuite de aristocraţia şi crema medicală europeană decât Baden Baden, Wiesbaden sau Karlovy Vary.
Primele "băi" cu acte
În ciuda faptului că o treime din rezervele Europei - ape termale, minerale, nămoluri, ocne de sare, zone ozonificate – se găsesc în România, nu exista, până de curând, nicio staţiune balneară omologată, ne spune doctorul Imbri.
La începutul mandatului Elenei Udrea, toate, fără excepţie, se aflau într-o sta
