Toată ţara pare a se învârti, în ultimele zile, după desfăşurarea "cazului Becali”. N-o să fiu eu cel care să vă mai plictisească reluând detaliile. Probabil că le-aţi văzut şi le ştiţi pe dinafară, în măsura în care vă interesează povestea, din amplele transmisii televizate şi din talk-show-urile dedicate momentului.

Ceea ce mă frapează pe mine în această poveste sulfuroasă - cu interlopi care iau lecţii filmate de conduită civică de la faimosul latifundiar, autorităţi trezite subit din somnul cel de moarte şi oameni care-şi dau cu părerea ca după un meci de fotbal - este echivocul motivării arestării notoriului personaj. Sub mâna unei deja contestate judecătoare, instanţa scrie, pur şi simplu, un text de natură social-moralizatoare menit să justifice necesitatea recluziunii lui Becali. Dacă lunga ciorbă scrisă s-ar fi oprit după paragraful în care se accentuau instigarea de către marele bogat a gărzilor sale de corp şi "procedurile judiciare paralele" pe care acesta le-ar fi derulat, ambele bazate de probe solide şi coroborate cu articole din Codul Penal încălcate, era OK. Dar n-a fost aşa, fiindcă, pe lângă descrierea în amănunt a unei poveşti într-adevăr terifiante, Judecătoria Sectorului 1 a produs un soi de editorial bun de stors lacrimile fanilor telenovelei de succes "Regina".

Am citit stupefiat textul cu pricina şi m-am frecat la ochi. Nu-mi venea să cred. L-am luat de la capăt şi l-am dus la sfârşit, aceeaşi senzaţie de uluire. Se face vorbire despre notorietatea lui Becali, apropierea acestuia faţă de Biserica Ortodoxă, statutul de persoană publică şi de formator de opinie capabil să influenţeze, prin exemplul personal, largi categorii sociale. Dumnezeule, vineri s-a judecat doar dacă Gigi Becali reprezintă un pericol social sau nu! Procedura de urgenţă nu se referea la alcătuirea profilului psihologic al individului şi nici nu