De cîţiva ani, adjectivul tunat îşi urmează o surprinzătoare şi îngrijorătoare ascensiune, extinzîndu-şi rapid sensurile şi utilizările. La început, erau tunate doar maşinile; după o vreme, printr-o metaforă ironică şi cam misogină, s-a vorbit despre femei tunate. Un clip recent ne asigură că un producător de alimente congelate oferă gusturi netunate. Bănuiesc că autorii respectivului mesaj publicitar şi-au propus să se adreseze unui public-ţintă restrîns (citadin, la curent cu moda lingvistică, cu argoul juvenil preluat şi răspîndit de tabloide) şi nu presupuneau că tunat ar fi deja un cuvînt general, înţeles de toată lumea. Cred că, dimpotrivă, pentru mulţi vorbitori cuvîntul este destul de derutant, trezind asocieri familiare, dar înşelătoare.
DE ACELASI AUTOR Aroganţă Dezastre şi provocări Românii au talent Gen. Sau ceva de genul...Tunat e participiul verbului a tuna, un împrumut recent din engleză. Verbul englezesc tune („a ajusta, a adapta etc.“, folosit în sens primar cu referire la sunet), cu participiul tuned şi derivatul-nume de acţiune tuning au fost preluate în română doar cu o parte din înţelesurile lor: cele legate de o modificare (cu scop de ajustare, îmbunătăţire) a vehiculelor, în primul rînd a maşinilor. Verbul a fost adaptat spontan, fără teama că ar provoca confuzii cu omonimul său vechi (moştenit din latină). E drept, există diferenţe de conjugare – în vreme ce verbul meteorologic a tuna nu primeşte sufixul -ez („acum tună şi fulgeră“), verbul tehnic e încadrat tiparului cu sufix: „Brabus tunează Mercedes-Benz“ (titlu, Adevărul, 13.09.2012) – şi de sintaxă: verbul meteorologic e intranzitiv, împrumutul recent are obligatoriu complement direct. Pe lîngă numele de acţiune formate de la noul verb – tunatul („Tunatul la români!“, 4buzzideas.blogspot.ro; „Fără să aibă experienţă în „tunatul“ maşinilor, Alexander a reuşit să-şi transforme ma
