În calendarul popular, Sfântul Ilie este patronul verii, stăpân peste toate ploile şi furtunile, dar, în acelaşi timp, făcător de mari minuni. În fiecare an, la 20 iulie, când este celebrat, oamenii se aşteaptă ca cerul să se deschidă, iar ploile să cuprindă pământul. Fiecare va primi însă cu măsură, după cât de priceput a fost să respecte legile din bătrâni.
La începuturi, când gospodarii se străduiau să explice lucrurile văzute şi nevăzute, îşi închipuiau cerul ca pe o movilă mare, pe care urcau şi coborau nu doar soarele şi luna, ci şi carul vrăjit al Sfântului Ilie. Ca să nu alunece pe bolta cerească şi să se prăbuşească din înălţimi, roţile carului aveau cuie care străpungeau cerul şi făceau astfel să cadă picături de apă. În goana cailor, copitele de argint scapără şi aşa se formează fulgerele, iar atunci când tună, de fapt Sfântul Ilie a lovit cu biciul. Alte tradiţii menţionează că Ilie a fost învestit de Dumnezeu cu sarcina de a omorî duhurile necurate şi ori de câte ori afară tună este semn că a mai fost ucis un drac.
MOŞII DE SÂNT' ILIE
Cele mai potrivite ofrande rituale sunt merele. Se spune că mai întâi trebuie duse la biserică şi date de pomană, pentru ca după aceea să poată fi mâncate. Doar respectând acest ritual, odată ajuns pe lumea cealaltă vei avea parte de mere cu totul şi cu totul de aur. "Femeile cheamă copii străini de prin sat şi, adunându-i sub un măr nescuturat, îl scutură pentru întâia dată, ca să culeagă copiii mere, iar morţii să se veselească. Femeile în vârstă nu mănâncă mere până în această zi , iar acum, împărţind pentru sufletele răposaţilor, mănâncă şi ele." ( T. Pamfile - "Sărbătorile la români") La biserică, pentru a fi sfinţite se duc nu doar alimente, ci şi crenguţe de busuioc, ce vor fi aşezate apoi în dulapurile cu haine.
Şi tot de Sfântul Ilie apicultorii retează fagurii, iar mier