Daca nu era Vladimir Putin sa il ajute pe Alexander Sokurov sa termine cel mai scump film al carierei, acesta nu ar fi luat Leul de Aur la Venetia in 2011. Putin l-a felicitat telefonic imediat dupa premiere, dar cineastul a declarat pe urma ca, daca Putin e fan Goethe, el nu e fan Putin si ca n-ar face un film despre el. "Faust"-ul sau incheie o tetralogie in care i-a explorat, pe rand, pe Hitler, Lenin si pe imparatul Hirohito.
"E ironic faptul ca un om care are atata putere sa te ajute sa iti termini opera despre niste oameni ai puterii", a spus Alexander Sokurov, cel mai cunoscut cineast rus al momentului, dupa ce filmul luase deja cea mai importanta distinctie la Festivalul de la Venetia si isi incepea periplul prin cinematografele lumii.
Discipol al lui Andrei Tarkovski, Sokurov e un regizor de moda veche, dar cu paradoxurile lui. Dezaproba 3D-ul, dar deschide "Faust" cu o imagine generata pe computer, o coborare printre nori spre un sat medieval (desi actiunea se petrece in secolul al XIX-lea.).
Imaginea afumata si onirica, demna de un fantasy (de ce nu "Harry Potter"?, mai ales ca Bruno Delbonnel a facut si imaginea unui film din serie) e urmata de imaginea in gros plan a maruntaielor pe care doctorul Heinrich Faust (Johannes Zeiler) le scoate din cadavrul unui barbat, cautandu-i sufletul si, normal, negasindu-l.
Sokurov spune despre sine ca se considera mai mult o persoana literara decat una cinematografica si ca nici nu-i prea place cinemaul. Intr-un fel se alinta, din alt punct de vedere vrea sa spuna ca filmul nu poate s-o ia inaintea literaturii si ca, daca te revendici de la Dickens si Thomas Mann, esti constient ca exista o traditie si o ordine, iar in capul listei se afla literatura, dupa care vine restul lumii.
Ori vrea sa spuna ca a inteles cum sta treaba cu cinemaul si ca nu mai gaseste o pl