Cronicile sportive şi lungile taifasuri televizate nu clarifică neapărat ideile şi nu oferă modele de argumentare, dar sporesc într-o anumită măsură bagajul lexical al unor categorii sociale mai puţin instruite.

Termeni psihologici şi sociologici – folosiţi fie pentru a explica acţiunile unui fotbalist, fie pentru a comenta o crimă recentă – intră în cea mai largă circulaţie. Uneori, reporterii înşişi se află mai curând în tabăra spectatorilor (care preiau cuvintele de specialitate din zbor) decât în cea a unor comunicatori responsabili, care să verifice sensurile în dicţionare. În ultima vreme, s-a spus de mai multe ori, în transmisiuni agitate de la faţa locului, că participanţii la manifestaţii se refulează ieşind în piaţă pentru a-şi striga diversele lozinci. Improprietatea semantică este chiar înregistrată în scris în ştirile on-line: „demisia lui să aibă rolul unei supape de refulare” (antena3.ro). Destul de multe comentarii din internet conţin aceeaşi utilizare (aberantă) a termenilor a (se) refula şi refulare: „lumea înfuriată se refulează” (razvanbb.ro); „manifestaţiile paşnice sunt supape prin care refulează mânia şi revolta acumulată în timp” (ziare.com); „e un mod de a te refula, să n-o iei razna” (pandoras.realitatea.net); „i-ar fi lăsat pe manifestanţi să îşi refuleze nemulţumirea prin strigăte” (impactreal.ro); „O fac în primul rând în speranţa că această refulare îmi va mai domoli măcar nivelul tensiunii arteriale” (aanicai. blogspot.com) etc.

Contextele sunt clare: a refula şi refulare se folosesc în aceste cazuri cu sensurile termenilor a defula şi defulare. Lucrul este observat, de altfel, de mai mulţi cititori, care intervin critic în dezbatere şi trimit pur şi simplu la DEX, unde definiţiile sunt cât se poate de clare: a refula este „a respinge, a înăbuşi din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe,