In ultimele luni, s-a produs un fenomen destul de straniu: defectiuni majore in tabara conservatoare (chiar neoconservatoare) dinspre zona republicana catre Barack Obama. De asemenea, a avut loc si o reorientare catre Obama a unor figuri importante din reteaua libertariana, mai ales ca urmare a ceea ce este perceput drept abandonarea doctrinei guvernamintului minimal si promovarea in ultimele saptamini de catre George W. Bush a ceea ce unii numesc “socialism with a country-club face”. Una din cauzele formarii grupului de “obamacons” este insatisfactia legata de alegerea pentru candidat la functia de vicepresedinte a guvernatoarei statului Alaska, Sarah Palin.
Daca nimeni nu se indoieste de pregatirea lui John McCain pentru a fi commander-in-chief, lucrurile sint departe de a sta astfel in legatura cu partenera sa de tichet republican.
Apoi, retorica anti-elitista si chiar anti-intelectuala a Sarei Palin a generat nedumeriri si chiar iritare intre comentatorii de orientare conservatoare gen David Brooks (“New York Times” si PBS) ori George Will. Tot in favoarea lui Obama s-au pronunta Francis Fukuyama, autorul celebrei carti “The End of History” si Ken Adelman, mult timp negociatorul sef pe probleme de dezarmare in anii adminstratiilor Reagan si Bush-Sr.
Intr-un articol recent, Anne Applebaum, editorialista la “Washington Post” si sotia ministrului de externe polonez Radek Sikorski, autoarea unei cutremuratoare istorii a Gulagului, isi marturisea si ea dezamagirea in raport cu campania relativ haotica a lui McCain si mai ales legata de Sara Palin.
As mai aminti reactii similare din partea lui Christopher Buckley, romancier si jurnalist, care a fost practic rugat sa plece de la “National Review”, revista fondata de tatal sau, celebrul intelectual conservator William F. Buckley, dupa ce si-a anuntat optiunea pentru Obama. @N
