În Aula Academiei Române, profesorului doctor Florian Popa, chirurg de primă clasă, i-a revenit misiunea de a prezenta o lucrare de excepţie: volumului 1 “Cancerul esofagian şi gastric” din Tratatul de oncologie digestivă”, elaborat de reputaţii profesori doctori  doctori Mircea Grigorescu, Mircea Beuran şi Alexandru Irimie Şi, încă de la începutul “disecţiei”, prof. Popa sublinia că este un tratat “aşteptat şi necesar”. Aştepatat, deoarece ultimul tratatat în patologia oncologică din literatura medicală românească a apărut în urmă cu aproape 30 de ani. Aşteptat, deoarece oferă informaţii noi în cancerologie sesizate de cei trei autori, provenite din cercetarea internaţională asupra bolii, în special din cercetările în genetică şi biologie moleculară cu impact valoros asupra diangosticului, prognosticului şi tratamentului. Aşteptat,  în condiţiile în care,  la nivel global, patologia oncologică ocupă un loc doi între cazurile de deces semnalate şi are un prognostic încă rezervat. Şi necesar, din multiple considerente, multe de specialitate pură, evident greu de reţinut de publicul larg. Dar şi pentru publicul larg, tratatul este unul necesar întrucât examinează factorii de risc demonstraţi, aflaţi la orginea cancerului esofagian, respectiv: vârsta, asociată cu o deviaţie celulară, obezitatea şi refluxul gastroesofagian. Cât priveşte, alcoolul este încă nedovedit clar ca factor de risc.  În schimb, fumatul sporeşte de două ori riscul de cancer esofagian, “dar cu un mare apostrof: chiar şi pentru cei care l-au întrerupt în urmă cu 30 de ani”. Din fericire, România se plasează sub media incidenţei europene a cancerului esofagian. 

A doua parte a tratatului este dedicată cancerului gastric, cu o rată de  supravieţuire la cinci ani după operaţie în 90% dintre cazuri.  "Până în 1975, neoplazia gastrică era cea mai frecventă formă de cancer. După 1980 şi până acu