Încă o serie de muzicieni români (pop/ rock/ folk/ jazz) din diaspora, foşti ori încă actuali – vizibili în emisiunile de vacanţă de la TVR 2, în fiecare zi, de la ora 18.15. Amintirile lor, de la alb-negru la color, au tîlc şi... cîntec! Baterista Lidia Creangă... Cu Catena, a doua trupă de rock feminin din România, Lidia a ajuns, din 1969 pînă în 1977, să fie (re)cunoscută în toată ţara, alături de lidera chitaristă Anca Vija Graterol ori, pentru scurt timp, de solista Păuniţa Ionescu. Pe lîngă marile concerte, mi-am permis să evidenţiez şi fapte din umbră: încercarea de interzicere (cu reţinere la Miliţie, inclusiv bătăi) pe motive de relaţii cu străinii (pe cînd fetele cîntau la mare), nedusă la capăt datorită intervenţiei în forţă a lui Adrian Păunescu, avortul... cu cîntec al Lidiei, problemele psihice ale Ancăi – rezolvate doar prin emigrare – şi fuga fetelor în Occident, reuşită prin căsătorii de convenienţă. Dacă Anca s-a stabilit la Hanovra şi a avut o carieră muzicală înfloritoare (ca şi Păuniţa, după 1990), Lidia şi-a găsit cu greu locul, ea vizînd, de fapt, America. Cu fostele colege a cîntat doar în primii ani ’90 (Big Mama & The Kids), dar nu s-a putut obișnui în Germania, părăsită de vreo trei ori. Pînă la urmă, a ajuns, cunoscînd un fost hippy pe net, cu care s-a şi căsătorit în 2002, în Santa Cruz, pe lîngă San Francisco. Iar acolo lucrează într-un restaurant, unde strînge ban cu ban şi, cînd atinge masa critică, vine în România cu licenţa cîte unui musical în dinţi. Aici, împreună cu sora ei, Sorina Creangă, şi cu studenţi de la UNATC (dar nu numai), pune în scenă (cu greutăţi nenumărate şi, repet, bani de acasă) lucrări de anvergură aparţinînd patrimoniului universal, altfel imposibil de montat în România. Aşa a fost în 2006, cînd, beneficiind de susținerea regretatului Adrian Pintea, bucureştenii au putut vedea Jesus Christ Superstar în var